O dupa-masa la Selfridges


Nu-mi vine sa cred, ma sarutam cu un strain dupa doua ore de stat la povesti la Starbucks Selfridges, in plina strada, la lumina zieli, pierzandu-ma in puzderia de oameni si in eternitatea fiorului.

Eram atat de emotionata deorece a trecut atata timp de cand nu m-am mai simtit relaxata si in compania altui barbat. Toata ziua ma plimbasem prin cartierele luxoase ale Londrei, Belgravia, Mayfair, Marylebone cu mintea goala, ratacind amandoua, prin marele oras.

Simteam staruinta unei priviri asupra mea in marele Selfridges. Imi era dor de ocheade si priviri piezise si le aveam, asa cum numai un arab stia sa o faca. Il trageam cu toata fiinta in vortexul meu, cu impulsivitate, cu staruinta, cu abandon si tandrete. Toate aceste sentimente se amestecau, dansau in trupul meu, fuzionau, lasandu-l in urma pe cel vechi si rigid, imbratisand o dulce vulnerabilitate de care nu mai mai stanjeneam.

A fost real sau doar o fantezie? Inca simt ziua de o ieri. Si trebuie sa i-o spun.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s