Platitudini


Unde sunt vremurile in care aveam ragaz si traiam pe din plin, cu lucruri din care ne infruptam fara regrete si strictete si conceptul de politically correct patrunsese doar America.

Ma refer la sfarsitul anilor ’90 cu exces de confort si lejeritate in tot ce ma inconjura, incepand de la tinute si haine cu forme pana la cantecele melodioase ale lui Witney Houston si Enrique Iglesias. Sexy insemna  feminitate nu vulgaritate si ne era permis.

In totul despre sex Carrie fuma peste tot: in pat, in locuri publice inchise, in aer liber. Era permis. Mancam orice si nu ne ingrasam. Totul era permis si nimic nu dauna. Traiam mai intens, ieseam in lume indiferent de anotimp sau zi a saptamanii si aveam ce sa ne spunem fara sa alteram conversatia cu gadget-uri si alte interventii tehnologice. Tineam jurnale in loc de blogguri, bine scrise, interesante. Astazi citim bloguri caci oricine are. Si pe deasupra orice individ infatuat pretinde ca scrie. Nu conteaza despre ce si cum. Hartia suporta orice. Toate fatucile absolvente de filologie se erijeaza in bloggerite care se citesc si isi fac audienta intre ele.

Nu stiu de ce dar totul mi se pare  plat, de la stilul de viata la cel al scrisului si al imbracamintei. Sa fiu eu de vina sau melancolia secolului pe care nu l-am depasit?

Unde sunt acele vremuri nu demult apuse dar sigur trecute dupa care eu tanjesc?

Leave a comment