Principii


Niciodata nu am ravnit la barbatul alteia. Da, o sa va ganditi cat sunt de ipocrita. Nu aruncati cu pietre, inca! Vreau sa spun ca nu am fost atat de furata de peisaj incat sa vreau sa il iau acasa. Pot sa admir, fara sa pun mana.

Nu sunt intrutotul de acord cu o persoana publica pe care o admir , potrivit careia barbatul de la bratul duduiei de la masa de alaturi e mai cuceritor, mai zambitor, mai aratos, e mai…interesant…Sau cel putin nu atat  de mult incat sa devina o tinta si o lupta acerba pentru cucerirea acelui teritoriu strain deja ocupat.

Se poate ca misterul si necunoscutul sa te atraga in mrjele sale in timp ce cotidianul si realul, palpabilul cu bune si cu rele sa nu mai fie asa de irezistibil. Stiu ca unii traiesc dupa sloganul ,,ceea ce e de furat e mai bun”. Sa fie de vina superficialul? Nu, eu nu vreau sa cuceresc barbatul alteia, mai ales daca o si cunosc, nu vreau sa il iau acasa si sa il fac al meu, eu vreau sa cuceresc barbatul cu mintea limpede, sa ma bat cu singuratatea lui si sa ii arat ca nimic nu are sens pe lumea aceasta daca nu ai cu cine sa imparti si sa nu are cine sa umple camera goala. Inca nu ma gandesc la copii, doar la rasetele noastre. Nu ma inham la o relatie cu un barbat pe care il iau de la alta, pentru ca asa cum il gasesti asa il ai, iar in acest univers vreau sa cred ca exista echilibru si la un moment dat platesti. Da, poate sunt lasa, dar cred cu tarie ca nu poti sa iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Daca acest cuplu este in deriva nu trebuie sa vina o alta sa improaste noroiul si nici sa duca gunoiul. O vor face ei.

Dar nu despre borcanele incurcate vreau sa scriu. Ci despre principii. Oare mai exista? Nu sunt o carcotasa, nici nu astept  vreun barbat anume, dar pur si simplu nu pot sa spal creierii unui barbat plictisit de viata lui, sa fiu disponibila, sa il astept cuminte in budoarul meu imbracata in neglige-uri atent alese, sa fuga de acasa pentru a se infrupta pe indelete cu pasiunea mea, in timp ce undeva exista o femeie care il asteapta sa vina din bratele mele. Nu pot sa ii deschid ochii cum ca nu ii e bine acasa si e intr-o relatie gresita.

Oare daca nu ar mai fi astfel de femei ar mai exista bajbaieli in cuplu? Replici de genul: ,,nu stiu ce vreau”. Sunt sigura ca s-au facut la un moment dat niste alegeri, cand s-au ,,constituit” ca si cuplu. Cineva spunea:  Fericirea e foarte simplă. E o alegere. Viaţa este aşa cum e, însă făcând o alegere şi fiind împăcat cu acea alegere, poţi alege să treci dincolo de nemulţumire. Dincolo, se deschide o lume de lumină, care îţi umple fiecare clipă cu o stare pe care înainte doar încercai să o imaginezi.

Deci, ispitele nu fac decat sa iti aminteasca faptul ca poti sa fii si nefericit iar daca ai calcat stramb in strachina necastigatoare o sa-ti ispasesti pedeaspasa intr-o fericire efemera cladita pe nisipuri miscatoare.

Cuplurile intregre si demne isi rezolva problemele fara a fi nevoie de alti intrusi care sa le aduca aminte cat sunt de nefericiti si sa treaca prin furcile cauline pana unul dintre ei parasesc cuibusorul.

Da, nu mi-a placut sa fiu cealalta, din orice punct de vedere. Iar daca tot esti o cealalta, mai bine limiteaza-te la a fi cealalta, ramai in anonimat caci nu te va avantaja sa devii doamna X.

Eu am venerat barbatul liber, m-am indragostit de el, nu de cel care intregea o alta femeie, barbatul fara miros de alta  femeie. Eu imi doresc un barbat al meu. Ca si cum ar fi propria mea creatie. Nu ma intereseaza ce l-a marcat, pasiunile din timpuri imemoriale, o sa inteleg tot trecutul sau din prezent, din felul in care imi va vorbi si ma va privi, cum ma va atinge si cum va pasi spre mine, voi sti ce a fost inainte. In dimineata de dupa voi sti ce vom fi. De ce unii incep cu trecutul cand pe mine ma intereseaza ei, doar ei, fara a se raporta la femeile din viata lor, fie ca i-au marcat sau nu. Eu ii vreau sa fie prezenti, atat cat sunt.

Deci, revenind, nu m-au interesat niciodata barbatii altor femei pe care sa ii determin sa devina din indisponibili in disponibili. Este o lupta pe care chiar daca te chinui si o castigi, in timp va deveni necastigatoare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s