Fara raspunsuri


Cum sa uiti cand te scoate de pe  sine? Iar un cuvant iti recladeste universul?

Din neant vine in neant se duce. Prea multe intrebari il alunga, iar pe tine te impietreste pana la o noua primavara neagra.

O aluzie la speranta te readuce la viata pe care ai uitat-o si ai crezut ca nu vei mai simti nici macar dezamagirea. Tanjesti sa ai motiv sa tanjesti. Vrei o poveste chiar daca stii ca e sufocata. Vrei raspunsuri. Suntem sinucigasi si in dragoste. Nu are rost sa salvam ceea ce o data se arata a fi sortit pieirii. Se va repeta. Sacadat. Si va disparea la fel de fiecare data. Fara raspunsuri. Inutil si pacat de energia si resursele risipite.

Tacerea noastra si chipurile chinuite de entuziasmul atator ani de dorinta a mumifiat dorinta. Aceasta amintire imi staruie si acum in mintea golita de alte dureri . S-a facut loc pentru alte proiectii alaturi de tine. Aseara imi vorbeai de gandurile tale de odininoara nedestainuite care probabil s-au pastrat intr-un ungher al mintii tale si nu au mai reusit sa se mentina pana azi. Imi spuneai ca nu ti-am spus niciodata ce vreau. Nu ti-am cerut nimic. Am inteles ca nu vrei sa oferi mai mult decat ai facut-o. Dar stiam ca iti doresti doar prezentul care de atatia ani e acelasi prezent, fara viitor si fara eforturi. Ce facem din noi? Nu stiu sa raspund la intrebare fara tine. Dar e sigur ca distanta pe care tu o savurezi pe mine ma tulbura de fiecare data, o stii. Imi vorbesti de o intimitate unica dar pentru mine e mai stearpa pe zi ce trece. Iar rodul pasiunii tale quasi- prezente nu il voi mai dori asa cum mi l-am dorit odinioara. Lumea noastra imaginara piere, iar realitatea ii ia locul. Tu vrei sa revii pe cand eu o sa ma indepartez.

Fiecare intalnire a fost o sarbatoare, nu ma solicita la artificii caci nu fac fata la prea multe exaltari. Prefer tihna si armonia cuibarita langa tine. Stiu ca nu va tine o vesnicie, nu cu tine. Stiu ca te blindezi de scuturi invizibile impotriva a ceea ce iese la iveala din sufletul tau pe care tu l-ai inlantuit. Nu mai vreau sa topesc ghetari, nici sa mut munti. Am invatat ca nu trebuie sa schimb oamenii care nu vor sa iasa din habitatul lor.

Si totusi, sper ca in ciuda celor sapte ani de distanta, urcusuri si coborasuri, de dorinta devoratoare si resemnare vom face un salt unul catre altul, fara teama de noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s