Dezvoltare personala sau falsele valori


Acum ceva timp, ,,am aruncat manusa’’ unor persoane care, sa zicem, au success in viata lor sau cel putin si-au contruit o viata frumoasa, pentru a ma ,,sfatui’’ incotro sa apuc pe mai departe, eu fiind o eterna nemultumita fata de ceea ce se intampla in viata mea.

Incep sa primesc raspunsuri gen ,,cum sa …’’ma mut in Anglia, cu tot itinerariu.

Dar intrebarea mea este: daca acasa nu este acasa atunci poate fi altundeva? Daca dupa eforturile depuse pana la  o anumita varsta nu ai reusit sa fii multumit de tine mai exista  ceva dincolo de…? Sau e o avertizare ca undeva ceva nu e bine.

Daca nemultumirile continua de indata ce ai atins si urmatorul obiectiv al vietii tale? Nu cred ca e neaparat nevoia de relocare geografica. Vine dezvoltarea personala odata cu schimbarea adresei?

Un doctor, indrumator, scriitor American de origine hindusa, foarte cunoscut in lumea intreaga, ne invata cum sa atragem succesul in viata : cele 7 legi spiritual ale succesului. Nu-i rau deloc ce ,,propovaduieste’’. Nu in societatea alterata in care traim. Nu in institutiile in care lucram. Ar trebui sa ne detasam de tot si toate si sa traim intr-o lume a noastra ca sa nu fim nevoiti sa intram in contact cu tot ce este daunator din exterior. Dar idealul e sa creem echilibru intre interior si exterior. Poate ca atunci nu mai dorim altceva ci suntem multumiti cu ceea ce suntem sau cu ce am devenit intre timp. Nu ne mai uitam la vecinul , nu mai discutam despre altii, ci despre proiectele noaste.

Babilonia de optiuni ne determina sa fim mai confuzi si mai putin hotarati in ceea dorim de la noi. Asta si e! Cand nu stim ce vrem sa fim nu suntem deloc fericiti. Daca nu ti-ai gasit calea in viata nu ai cum sa fii fericit. Poate chiar identitatea ta e impotriva a ceea ce vrei sa tu sa fii. Si atunci, pana ajungi sa te debarsezi de tot ce e impropriu cum supravietuiesti? Cand traim o viata de imprumut, de temporar pana se iveste ceva mai bun. Loc de munca mai bun, iubit mai bun, trai mai bun. Pana unde facem compromisuri? Ne permitem sa fim cine dorim?

Eu stiu ca nu mai doresc sa muncesc full-time. Imi doresc sa pot sa desfasoar o activitate creativa care sa imi aduca un venit decent pentru a-mi achita obligatiile fata mine si stat si restul pentru a ma hrani, imbraca si a ma dezvolta cum doresc eu, asa cum simt la momentele respective. Toata viata m-am dirijat dupa valori si principii ,,sanatoase’’, sa fiu: corecta si sincera, foarte responsabila la munca si acasa, exagerat, pana la isterie cand vedeam ca cineva e detasat si arata un soi de ,,je m’en fou’’.  Nu e bine. Nu e bine sa te risipesti. Am dorit armoniesi am obtinut rigiditate, teama de a nu scapa ceva si dorinta exagerata de control. Am trait si traim inconjurati de false modele sau de modele toxice, incepand de la propria familie (nu e foarte usor sa admitem, stiu) pana la ceea ce ofera societatea.

Nu mai sunt de 20 de ani dar incep sa invat de-abia acum despre arta de a trai care include detasare, sa nu te irosesti, sa nu te agati de titluri onorifice, sa nu fii zgarcit cu tine! De ce nu ne invata in scoala nimeni asa ceva? De ce nu ne invata nimeni acasa? Eu una am fost crescuta in exact opusul acestor valori si inca nu mi-am gasit calea.

Nu stiu daca am nevoie de alte tari pentru a ma simiti bine cu mine; mai degraba e vorba de lungul drumul al reintoarcerii la radacini pentru a  te reinventa.

Totusi, ce inseamna succesul?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s